Cărțile de parenting pot fi deosebit de utile pentru proaspeții părinți și chiar și pentru cei care au mai mulți copii. Pot fi considerate ca o mână de ajutor care apare în acele momente complexe și dificile în care părinții nu mai știu cum să acționeze, cum să își modeleze copilul și ce lecții să îl învețe.
Totuși, majoritatea specialiștilor consideră că cele mai bune cărți de parenting nu sunt cele care propun un plan alcătuit din mai mulți pași sau etape sau cele care propun o rețetă de succes. Dimpotrivă, cele mai utile cărți de parenting sunt cele care îi ajută pe părinți să se conecteze cu ei înșiși, să se descopere pe sine, să se autoeduce și să se autodisciplineze și să evolueze, asta în timp ce își educă copiii.
Majoritatea părinților doresc să își modeleze copiii și să le ofere ceea ce ei nu au avut, dar dacă părinții nu se cunosc pe ei înșiși și nu au depus eforturile necesare pentru a se autocorecta și pentru a-și eleva comportamentul, vor întâmpina dificultăți în a-și crește și educa copiii. Cele mai bune cărți de parenting aduc consolare pentru părinți, le amintesc că nu sunt niciodată singuri, dar sunt și suficient de provocatoare, amintindu-le acestora că pentru a fi părinți prezenți, iertători, amabili și răbdători, mai întâi trebuie să fie așa cu ei înșiși.
Iată câteva cărți de parenting considerate a fi printre cele mai bune:
„Copilul tău de doi ani” de Louise Bates Ames și Frances L. Ilg
Your Two-Year-Old by Louise Bates Ames & Frances L. Ilg
Această carte face parte dintr-o serie a celor mai bune cărți de parenting și de dezvoltare a copilului. Cuprinde cel mult 150 de pagini, dintre care o treime sunt ilustrații foto alb-negru ale copiilor din anii ’70 și prezintă problemele principale cu care se confruntă părinții și eforturile necesare pentru a depăși obstacolele.
Coautorii, și anume Louise Bates Ames și Frances L. Ilg sunt psihologi și co-fondatori ai Institutului de Dezvoltare a Copilului Gesell din Yale. Consideră copilul un prieten drag, iar în ceea ce îi privește pe părinți, nu sunt deloc autoritari cu ei, motiv pentru care majoritatea părinților se vor simți mai bine și mai liniștiți după ce vor citi cartea. Sfatul principal al coautorilor către părinți este acela ca ei să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a se descurca în fiecare situație fără să provoace prea multă agitație, asta însemnând că și televizorul, utilizat cu moderație, poate contribui la un comportament plăcut din partea copiilor.
Tonul este tandru și consolator, iar abordarea problemelor comune cu care se confruntă părinții și modalitățile de soluționare este caracterizată de multă compasiune la adresa părinților. Aceștia sunt încurajați să se bucure de detaliile trecătoare specifice acestei vârste, să râdă și să se distreze împreună cu copiii lor și să încerce să îi trimită la grădiniță, pentru că din acel moment, copiii vor începe să se comporte mai bine.
Teoria atașamentului de Robert Karen
Becoming attached by Robert Karen
Această carte considerată a fi fascinantă, aprofundează istoria teoriei atașamentului și renașterea sa actuală, făcând loc unor întrebări inconfortabile, dar necesare, cum ar fi „Cum anume s-au comportat părinții mei și m-au educat încât toate relațiile mele nu funcționează?”
„Numai bucurie și nicio distracție” de Jennifer Senior
All joy and no fun by Jennifer Senior
Foarte mulți părinți s-au întrebat cel puțin o singură dată dacă li se pare lor sau într-adevăr la ora actuală este mai dificil ca oricând să fii părinte. Iată că această carte reprezintă răspunsul la această întrebare, și anume da, acum este mai complicat ca oricând să fim părinți. Lumea parentală modernă întâmpină o varietate de provocări, iar despre astfel de provocări discută Jennifer Senior, scriitor din New York.
Structurându-și cartea în jurul portretelor unor familii americane, Jennifer Senior participă alături de ele la meciuri de fotbal, la tot felul de întâlniri, stă cu acestea la masă, le intervievează chiar și în timpul somnului sau în timpul unor sarcini de rutină, surprinzând astfel viața de zi cu zi în tot adevărul ei și în toată goliciunea sa.
Practic, cartea sa este o expresie fidelă a familiilor cu copiii care se luptă să supraviețuiască în fiecare zi. Jennifer Senior împletește cercetările existente despre psihologia și sociologia parentalității din ultimii 50 de ani și evidențiază ceea ce s-a schimbat și ceea ce nu mai are un efect prea semnificativ. Autorul concluzionează că acest moment cultural particular este o intersecție unică de o cantitate uriașă de emoții copleșitoare rezultate din decizia multor părinți de a face copii la o vârstă mai înaintată și lipsa sprijinului structural.
Ceea ce cartea lui Jennifer Senior clarifică este că ceea ce îi afectează cel mai mult pe părinți și implicit pe copii este exact ceea ce se pierde în majoritatea conversațiilor despre parenting și anume experiența zilnică de a crește un copil cu toate provocările sale, în special lipsa timpului și așteptările mult prea mari pe care societatea le are de la părinți, în special de la mame.
„Când partenerii devin părinți” de Carolyn Pape Cowan și Philip A. Cowan
When partners become parents by Carolyn Pape Cowan & Philip A. Cowan
Această carte este, de fapt, un studiu longitudinal care s-a extins pe parcursul a 10 ani și care a urmărit efectele parentingului asupra legăturii romantice dintre parteneri. Este o carte publicată în anul 1992 și de atunci și până în prezent, nicio altă carte nu a reușit să surprindă atât de fidel suișurile și coborâșurile (în mare parte coborâșuri) cu care se confruntă partenerii care au devenit părinți.
Cu alte cuvinte, „Când partenerii devin părinți” este o carte care surprinde criza noilor părinți, amintindu-le acestora că nu sunt singurii care trec printr-o astfel de experiență complexă și dificilă.
