Fermierii români dau statul în judecată: „Să nu îngropăm un milion de vaci!”

Criza generată de riscul iminent al apariției febrei aftoase în România capătă o nouă dimensiune: Guvernul României, ANSVSA, Ministerul Agriculturii și Ministerul de Interne au fost dați în judecată de Federația Națională Pro Agro și alte organizații de fermieri pentru inacțiune și lipsa de măsuri preventive.

Anunțul a fost făcut marți de către Ionel Arion, președintele Pro Agro, într-o conferință de presă în care a criticat dur autoritățile statului pentru faptul că tratează cu superficialitate un risc major pentru zootehnia românească.

„Am intentat proces Guvernului, ANSVSA, Ministerului de Interne și Ministerului Agriculturii pentru a determina instanța să impună măsurile necesare, dacă autoritățile nu sunt capabile să le ia. Și noi credem că nu sunt. În ultimii șapte ani, două milioane de porci au fost eutanasiați. Ce facem dacă vine rândul vacilor?”, a declarat Arion.

ANSVSA, sub conducerea lui Bociu, acuzată că „numără cadavre” în loc să prevină

Fermierii susțin că au avertizat din timp autoritățile și au propus măsuri concrete pentru protecția efectivelor de animale, dar au fost ignorați. Potrivit lui Arion, singura autoritate activă este județul Mureș, unde s-a organizat un plan de intervenție și consultări cu primarii și crescătorii de animale. În restul țării, nu există niciun scenariu de reacție pregătit: „ANSVSA s-a transformat într-un contabil. Ne spune doar câte animale au fost infectate, câte au fost eutanasiate și câți bani s-au plătit. Niciun plan național, nicio simulare. Le-am cerut să își imagineze ce ar însemna să îngroape un milion de vaci în România.”

Slovacia, un exemplu negativ: virusul a scăpat de sub control

Situația din Slovacia, unde febra aftoasă s-a răspândit rapid și autoritățile nu mai pot controla virusul nici cu sprijin militar, este tratată de fermierii români ca un avertisment direct. Arion spune că nu mai este o întrebare „dacă va ajunge virusul în România, ci când și cum vom reacționa”.

„Să nu ne trezim prea târziu. Chiar și cu intervenția armatei, Slovacia nu mai poate controla virusul. Ce vom face noi, fără niciun plan național?” a mai declarat Arion.

Importuri necontrolate, camioane cu lapte din afară

O altă acuzație gravă vizează incoerența deciziilor administrative. Fermierii reclamă că statul impune interdicții pentru laptele produs local, dar permite importuri masive de lapte crud din alte țări, folosind aceleași platforme logistice, cu riscuri majore de contaminare: „Avem zilnic 50 de camioane cu lapte din străinătate la poarta unei fabrici din Brașov. Folosesc aceleași cuplaje ca ale camioanelor care vin din fermele românești. E un risc imens și o lipsă totală de coerență.”

Un apel ferm către autorități: să treacă de la birocrație la acțiune

Fermierii cer acum decizii rapide, planuri clare și asumarea responsabilității. Plângerea în instanță vine ca ultimă soluție după luni de dialog eșuat și lipsă de reacție instituțională: „Nu cerem imposibilul. Cerem ca autoritățile să facă exact ce le cere legea: să prevină, nu să reacționeze după dezastru. Pentru că atunci va fi prea târziu.”

Acțiunea în instanță a fost formulată de RUS, CATANICIU ȘI ASOCIAȚII – SOCIETATE CIVILĂ PROFESIONALĂ DE AVOCAȚI din Cluj-Napoca, care reprezintă interesele fermierilor în acest demers juridic fără precedent pentru sectorul agricol.

Din cerea de chemare în judecată, realizată de avocații clujeni redăm câteva aspecte relevante:

Interzicerea pătrunderii în țară a oricărul transport cu produse potențial contaminate, inclusiv lapte, indiferent de destinatar;

• „Laptele, asemenea altor produse provenite de la aceste specii reprezintă vectori categorici ai bolii, care, odată pătrunși pe teritoriul țării, au capacitatea de infectare masivă a unităților de procesare, a unităților de desfacere și a personalului implicat în procesarea și manipularea lor precum și a populației consumatoare care devine, la rândul său, vector de răspândire a bolii. Stoparea pătrunderii virusului pe teritoriul țării nu poate fi evitată prin altă modalitate în afară de stoparea importurilor produselor provenite de la speciile afectate de virus”

Înființarea în regim de maximă urgență, la nivelul punctelor de trecere a frontierei, a unor sisteme de dezinfectare a tuturor mijloacelor de transport care intră în România de pe teritoriul Ungariei.

• „Înființarea unui sistem de dezinfectare a tuturor autovehiculelor care intră pe teritoriul țării din Ungaria, sau care tranzitează Ungaria reprezintă o măsură absolut necesară în vederea minimizării riscului de pătrundere a bolii pe teritoriul României.
• Măsura nu presupune costuri semnificative, în contextul în care pe frontiera româno-ungară există 12 puncte de trecere. Practic, ar fi necesar ca statul să înființeze 12 puncte de dezinfectare a mijloacelor de transport.
• La nivelul altor state ale uniunii există deja implementate sisteme de dezinfectare ale mijloacelor de transport în punctele de trecere a frontierei, un exemplu elocvent fiind Bulgaria, de asemenea membră a spațiului Schengen care, din luna septembrie a anului 2024 a instituit măsura obligatorie a dezinfectării mijloacelor de transport care intră în țară din Grecia, Turcia, Macedonia de Nord, Serbia și România, cu scopul de a împiedica pătrunderea în țară a unor boli infecțioase ale rumegătoarelor mici”

Inițierea de urgenta a demersurilor în vederea asigurării stocurilor de vaccin

• „Acestă măsuri nu sunt disproporționate față de dezastrul național care ar avea loc în situația în care virusul febrei aftoase va pătrunde pe teritoriul României. România nu deține resurse pentru măsuri post-contaminare – nici umane de specialitate și nici financiare pentru a gestiona operațiuni de sacrificare și netralizare a unui număr de aproximativ un milion de capete de bovine și alte câteva zeci de milioane de exemplare din speciile ovine, caprine și porcine. 
• Securitatea alimentară reprezintă principala componentă a securității naționale care se referă la instrumentele şi politicile organizaționale utilizate pentru preîntâmpinarea riscurilor, amenințărilor sau vulnerabilităților şi contracararea eventualelor crize survenite în domeniul alimentar şi în mod special al garantării accesului la hrană al populației unui stat.
• În ipoteza în care Statul, prin instituțiile cu atribuții în domeniu, nu instituie măsuri urgente și eficiente în vederea preîntâmpinării unei infestări pe teritoriul României, consecințele directe vor fi tocmai asupra securității naționale, prin destabilizarea totală a securității alimentare. Astfel cum am arătat mai sus, prima măsură care se adopta în caz de confirmare a unui focar este reprezentată de uciderea animalelor în cauză, aspect care, pe lângă pagubele suferite de fermieri, în mod direct, va conduce și la imposibilitatea asigurării cantității necesare de alimente în România”